În spatele fiecărui adult epuizat stă un copil care n-a fost niciodată întrebat cum se simte, doar ce rezultate a avut la școală, la meditații etc. Și copilul acela… încă trăiește în noi. El e partea care: se simte vinovată când se odihnește, muncește până la epuizare, nu știe să ceară ajutor, crede că trebuie „să merite” iubirea, se teme să dezamăgească etc.
Când crești într-un mediu în care emoțiile nu sunt văzute, înveți să supraviețuiești prin performanță (ajungi să crezi că valoarea ta se măsoară în note, diplome, rezultate etc).
Dar, toate acestea nu dispar la maturitate, doar se ascund sub o agendă plină, perfecționism și burnout.
Partea bună? Copilul interior poate fi încă ascultat. Azi. Acum. Prin pași mici: oprește-te fără să te justifici, e weekend – oferă-ți odihnă fără vină, vorbește-ți ca unui copil speriat, nu ca unui soldat, alege blândețea în locul auto-criticii.
Ești destul și când nu faci nimic. Și ai voie să te odihnești!
Iuliana Fülas psiholog clinician, Psihoterapeut integrativ.
Telefon : 0723.081070.