“Când te ENERVEZI, rupe hârtie.
Nu ține furia în tine.
Nu dispare. Se transformă în tensiune, neliniște și tulburări de somn.
De fiecare dată când rupi, corpul eliberează o parte din tensiune, mușchii se relaxează și respirația revine.
Furia nu poate fi „înghițită”, ci are nevoie să fie exprimată.
Când te cuprinde TRISTEȚEA, ridică brațele pentru câteva secunde.
Pare simplu, dar postura influențează starea.
Când te îndrepți și îți ridici brațele, respirația se adâncește și în interior apare un minim sentiment de sprijin.
În momentele dificile, nu ai nevoie mereu de tehnici complicate.
Uneori e suficient să-ți amintești: sunt aici, sunt vie, pot face față.
Când ești OBOSITĂ, așază-te în poziția copilului.
Lasă capul în jos, strânge-te și rămâi puțin acolo.
În această poziție, corpul se destinde mai ușor, iar în interior apare senzația că poți, în sfârșit, să respiri.
Odihna nu e lene. Este o formă firească de grijă față de tine, ceva ce mulți dintre noi nu am învățat.
Când te ENERVEAZĂ cineva, scrie tot ce ai vrea să-i spui.
Fără filtre. Fără să „sune bine”.
Scoate din tine tot ce fierbe.
Apoi poți rupe foaia sau o poți arde.
Energia care nu este exprimată se manifestă în corp: migrene, spasme, apatie.
Hârtia este un spațiu sigur în care poți elibera fără să RĂNEȘTI, iar creierul tău chiar crede că te descarci cu adevărat.
Când simți că ai rămas BLOCATĂ, desenează un drum.
Oricum ar fi: drept, strâmb, cu ocoluri, fără sens.
Nu desenul contează, ci mișcarea.
În timp ce trasezi linia, ceva se mișcă și în tine.
Și odată cu asta apare o idee simplă: există un drum, chiar dacă acum nu îl vezi.”
O foaie ruptă, câteva rânduri scrise, o respirație mai adâncă sau un desen pot deveni mici ancore în zilele grele. Iar dacă stările de furie, tristețe sau epuizare se repetă și simți că te copleșesc, să ceri sprijin este un gest de curaj, nu de slăbiciune.
Iuliana Fülas, psiholog clinician, psihoterapeut integrativ.
Telefon : 0723.081070.