Oamenii încep să-ți ducă dorul abia atunci când nu mai pot ajunge la tine. Ironic, nu? Ca și cum absența ta devine singura modalitate prin care ceilalți îți văd, în sfârșit, valoarea.
Există un adevăr tăcut în spatele oricărei pierderi: abia când nu mai ești acolo, ceilalți încep să simtă cu adevărat lipsa ta. De multe ori, prezența ta este atât de firească, încât devine invizibilă. Oamenii se obișnuiesc cu sprijinul, grijă, zâmbetul, cuvintele sau chiar cu simpla ta existență. Atunci când pleci, fie pentru o perioadă, fie pentru totdeauna, golul lăsat devine, brusc, evident.
Uneori sau de cele mai multe ori, doar lipsa ta reușește să arate cât de de neînlocuit ai fost.
Pierderea scoate la lumină unicitatea fiecăruia dintre noi și ne amintește să prețuim oamenii cât timp sunt aproape.
Apreciază azi, nu după ce devine prea târziu!
Iuliana Fülas, psiholog clinician și psihoterapeut integrativ.
Telefon :0723.081070.